Budismul desfiinteaza din start stratificarea sociala, ierarhizarea si sustine egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent in India si nega valorile numelui si al familiei si trainicia lor. Se promoveaza nu doar o compasiune si o iubire neconditionata fata de semeni, ci o identificare a eului cu insasi fiinta persoanei iubite. Budismul considera ca egoismul si sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoana, si numai prin extinderea termenului asupra lumii inconjuratoare, prin dilatarea granitelor proprii se poate ajunge la iubirea adevarata.

Neexistând un suflet etern, conexiunea intre un individ actual si unul dintr-o viata preexistenta nu este una de ordin fizic sau spiritual, ci una morala, pur karmica. Karma unui om este rezultatul faptei la fel ca in hinduism si se bazeaza pe stricta lege a conditionismului  conform careia din orice fenomen trebuie sa rezulte un altul. Consecinta unei fapte comise in aceasta viata nu se materializeaza neaparat in viata imediat urmatoare, ea putând sa se manifeste chiar in aceeasi viata sau in existente mult mai indepartate. Cu toate acestea, nu fapta in sine determina karma, ci mai degraba intentia de a o savarsi si atitudinea celui care o comite. 

 

Pentru a obtine iluminarea, un budist trebuie sa se detaseze de karma si de ciclul reincarnarilor, deci trebuie sa continue sa faca fapte bune, dar cu o atitudine detasata de rezultatul lor. El trebuie sa renunte la dorinta, ignoranta, pofta, iluzie, egocentrism sau credinta intr-un sine vesnic si ura, sa devina impersonal.

Nirvana reprezinta starea in care este nimicita suferinta si in care omul se debaraseaza de ciclul reincarnarilor, de orice aparitie, disparitie sau transformare. Prin prisma Nirvanei, omul priveste cele cinci "agregate" ale existentei sale ca pe ceva impropriu si devine indiferent la schimbarea sau anihilarea lor. Relatia dintre samsara si Nirvana este cea dintre iluzie si realitate; prin distrugerea samsarei nu se pune capat unei entitati existente ci unei aparente, prin volatilizarea careia se lasa loc manifestarii depline a "adevarului". Nirvana este un "neant", cu toate ca in diferite credinte populare ea se materializeaza sub forma unui spatiu paradiziac.

 

Majoritatea surselor budiste ce vorbesc despre Nirvana o descriu prin propozitii negative, pentru ca afirmatiile ar putea limita sau defini gresit realitatea, in timp ce negatiile ii redau cu fidelitate infinitudinea si absolutul. 

Pentru a realiza desavarsirea finala a omului si a opri suferinta, Buddha recomanda tehnicile yoghine pe care le preia din cultura indiana prebudista si le imbogateste. Budismul considera yoga o adevarata cufundare in spiritul uman. Meditatia budista de tip yoga presupune izolarea, o anume pozitie nemiscata a corpului, disciplinarea in mod constient a gandirii, controlul atent al respiratiei care trebuie sa decurga in mod regulat, fara a fi insa intrerupta ca in alte exercitii yoga.

Toate formele budismului sunt de acord ca Buddha a promovat doua tipuri de meditatie: meditatia samatha  si meditatia vipassana. Cu toate acestea, numai meditatia de tip vipassana poate parcurge drumul jñana (cunoastere)- prajña (intelegere pura) - nirvana. Meditatia samatha urmareste doar obtinerea unei stari de liniste si concentrare absoluta prin fixarea constiintei asupra unui obiect sau unei idei, care este extinsa apoi in intreaga fiinta.