
Mulţi dintre creştinii timpurii erau iudei, care au adus la credinţa creştină multe din fostele lor practici. Ei l-au recunoscut pe Isus ca Mesia cel prezis de profeţi şi împlinirea Vechiului Testament. Deoarece circumcizia era cerută în Vechiul Testament pentru a putea fi membru în legământul lui Dumnezeu, mulţi au crezut că este de asemenea necesar pentru membria în Noul Legământ pe care Hristos a venit să-l inaugureze. Ei credeau că cineva trebuie să fie circumcis şi să ţină legea Mozaică pentru a putea venii la Hristos. În alte cuvinte, cineva trebuia să devină iudeu pentru a putea deveni creştin.
Ei se înşelau. Dumnezeu a clarificat lui Petru în Fapte 10 că neamurile sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu şi că pot fi botezate şi să devină creştine fără circumcizie. Aceiaşi învăţătură a fost apărată în mod viguros de către Pavel în epistolele sale către Romani şi Galateni – în zonele unde erezia Circumciziei se răspândise.