Primii creștini au fost evreii care au crezut că Iisus este Mesia. Ei au folosit o Evanghelie a lui Matei timpurie, iar punctele lor de credință erau în concordanță cu primele versiuni ale evangheliilor lui Luca și Matei, precum și cu profețiile evreiești. Termenul " ebioniți "a fost la început un nume general pentru toți creștinii, după cum mărturisește Epifanius (d. 403) (Adv. Haer., xxix. 1)". Dar creștinismul ebionit n-a rămas singura formă de creștinism. Sf. Pavel a predicat că Legea evreiască nu mai era necesară pentru salvare. Această formă mai puțin strictă de creștinism a câștigat mulți convertiți, în special dintre națiuni (neevrei), pentru care circumcizia era dezagreabilă. S-au ridicat grupări creștine care au repins fundamentul evreiesc al creștinismului. Bart Ehrman face o descriere detaliată a multor asemenea grupări în cartea sa Lost Christianities (2003), p. 99:"Știm de existența, la polii opuși ai spectrului, a unor grupări creștine cu poziții determinate față de iudaism, unele insistând că Legea evreiască trebuie urmată pentru salvare, altele că nu poate fi urmată dacă se dorește salvarea. Toți apartenenții acestor grupări pretindeau că reprezintă punctul de vedere al lui Isus însuși."
Succesul și popularitatea acestor grupări au făcut ca ebioniții să fie eclipsați și să înflorească creștinismul paulin, așa cum îl știm astăzi. Această biserică în dezvoltare și întemeietorii ei și-au uitat și și-au respins în mare măsură rădăcinile evreiești ale bisericii lor. Dar unii creștini curioși au dorit mai târziu să afle lucruri pe care nu le știau despre Isus, de exemplu când s-a născut și când a murit. Astfel că au plecat în căutarea trecutului lor.
"Într-adevăr, când în 160 episcopul Melito de Sardes s-a dus în Iudeea să descopere ce s-a întâmplat cu legendara biserică a Ierusalimului, el n-a găsit pe descendenții apostolilor ci, spre consternarea lui, doar un mic grup de creștini, care își dădeau numele de ebioniți sau "săracii", [și care] aveau propria lor Evanghelie a ebioniților și de asemenea o Evanghelie a evreilor, o Evanghelie a celor doisprezece apostoli și o Evanghelie a Nazareenilor. Toate aceste evanghelii difereau semnifivativ de evangheliile Noului Testament." - The Jesus Mysteries de Timothy Freke & Peter Gandy (1999), p. 212.
"Aceasta n-a fost singura ocazie în care bătrânii Bisericii au plecat în căutarea istoriei lor, pentru a constata însă că nu au găsit ce s-au așteptat. Ei n-au înțeles că, în timp, religia lor se schimbase, la fel cum s-a întâmplat cu toate celelalte grupări religioase din istorie. Au descoperit că punctele de credință ale creștinilor ebioniți timpurii difereau de acelea ale Bisericii lor evolutive".
“Creștinii ebioniți credeau că Iisus a fost Mesia al evreilor, trimis de Dumnezeul evreilor, la poporul evreu, în împlinirea Scripturilor evreiești. Ei mai credeau că pentru a aparține de poporul lui Dumnezeu era necesar să fii evreu. Ca urmare, insistau pe respectarea sabatului, păstrarea în stare cașer și circumciderea tuturor celor de sex masculin. Irineu, o sursă timpurie, dezvăluie de asemenea că ebioniții au continuat să aibă reverență față de Ierusalim, evident prin orientarea la rugăciune în direcția lui în timpul actelor lor de închinare zilnică.
Insistența lor în a rămâne (sau a deveni) evrei n-ar trebui să pară foarte stranie, din perspectivă istorică, deoarece Isus și discipolii lui au fost evrei. Dar calitatea de evrei a ebioniților i-a făcut să nu fie îndrăgiți de cei mai mulți dintre ceilalți creștini care credeau că Isus le-a permis să ocolească cerințele Legii, pentru salvare. Ebioniții însă, au susținut că vederile lor au fost autorizate de discipolii originari, în mod special de către Petru și de propriul frate al lui Iisus, de Iacov, capul bisericii din Ierusalim după înviere”. - Lost Christianities de Bart Ehrman (2003), p. 99-102.
Ehrman spune în continuare că creștinii ebioniți nu acceptau nici una dintre scrierile Sf. Pavel. Se întâmpla cu mult înainte de Noul Testament, în forma pe care o știm astăzi. "Într-adevăr, pentru ei, Pavel nu era în eroare doar cu privire la câteva puncte minore. Era dușmanul principal, ereticul care îi dusese în rătăcire pe atât de mulți", afirmând că salvarea poate fi obținută și fără respectarea Legii evreiești, "și care a interzis circumcizia" (p. 99)
În creștinismul paulin, Iisus a murit pentru motive mai degrabă mistice. Nu se justifică afirmația că Iisus a murit pentru ca oamenii să-l poată cunoaște - deoarece au existat oameni și înainte ca Iisus să moară pe cruce - de exemplu Moise. Nici nu are sens să se spună că Iisus a murit pentru ca Dumnezeu să poată ierta sau să diminueze plata păcatului: Dumnezeu putea face acest lucru oricând dorea. Creștinismul ebionit nu suferea de aceste probleme. Lui Dumnezeu i se aduceau de secole sacrificii animale, dar acestea n-au fost niciodată perfecte; doar când (în cele din urmă) s-a sacrificat pe sine însuși un om, care a urmat Legea în mod perfect, a fost adus sacrificiul fundamental, punând capăt astfel nevoii de sacrificii. Această abordare nu introduce nicio dificultate logică nouă în planul lui Dumnezeu, în timp ce creștinismul pe care îl știm astăzi se zbate să stabilească de ce a fost sacrificat Iisus de fapt.
Ebioniții au avut o versiune foarte timpurie a Evangheliei lui Matei. Au existat multe versiuni și ediții ale Evangheliilor în anii de început ai creștinismului. Ebioniții, fiind un grup de creștini atât de timpuriu, au avut acces la versiunile cele mai vechi și mai puțin modificate ale Evangheliei lui Matei.
Ehrman compară Evanghelia lui Matei, începând cu Matei 5:17-20, cu învățăturile Sf. Pavel, pe care ebioniții îl consideră dușmanul principal al adevărului: "Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iota sau o parte a vreunei litere nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel, va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel, va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor".
“Din punctul de vedere al lui Matei, întreaga Lege evreiască trebuie respectată, până la cea mai mică literă.Merită notat că în această Evanghelie, când un bogat vine la Iisus și-l întreabă ce să facă ca să aibă viață veșnică, Iisus îi spune că dacă vrea să trăiască etern trebuie să respecte poruncile Legii (19:17). Ne-am putea întreba: Dacă același om s-ar fi apropiat de Pavel cu aceeași întrebare, douăzeci de ani mai târziu, ce i-ar fi raspuns acesta? [Comp. Rom. 3:10] Este greu să ni-i imaginăm pe Pavel și pe Matei înțelegându-se în această problemă”. - Lost Christianities (2003), p. 99.
“Versiunea Evangheliei lui Matei, folosită de ei, ar fi putut fi însă o traducere a textului în aramaică. Iisus însuși vorbise arameica în Palestina, ca și primii ucenici care l-au urmat. Ar fi logic să presupunem că un grup de continuatori evrei ai lui Iisus, originari din Palestina, ar continua să citeze cuvintele lui și relatările despre el, în limba lui nativă. Este foarte probabil că acest Matei arameic a fost întrucâtva diferit de Evanghelia aflată acum în canon. În mod particular, Evanghelia folosită de creștinii ebioniți nu ar fi avut primele două capitole, care relatează nașterea lui Iisus dintr-o virgină - noțiune pe care creștinii ebioniți au respins-o. Au existat fără îndoială și alte diferențe față de versiunea noastră a Evangheliei lui Matei”.