Erezia doctrinară cunoscută drept Monarhianismul Dinamic (Adopţionismul) a apărut original în Roma şi Antiohia în partea timpurie a secolului al doilea. Susţinătorii timpurii ai doctrinei (care era de fapt un Ebionism modificat) au fost Theodotus de Bizanţ (c. 190) şi Paul de Samosata (c. 260-268). Paul şi învăţătura a au fost condamnate la Conciliul din Antiohia în 268 d. Hr. Impactul Monarhianismului Dinamic, totuşi, a dus mai târziu la o controversă şi mai urâtă asupra Arianismului, care a fost eventual condamnată de Biserică la Conciliul de la Nicea în 325 d. Hr. Respingerea atât a Monarhianismului Dinamic cât şi a Arianismului a contribuit la înţelegerea biblică a Bisericii despre Divinitatea lui Hristos şi despre Trinitate.

 

 

Monarhienii Dinamici, precum Monarhienii Modalistici, şi-au bazat învăţăturile lor pe unicitatea strictă a lui Dumnezeu învăţată în Biblie (monarchia, provenind din rădăcini greceşti pentru „singur” şi „început”, „sursă” sau „regulă”, cum este în cuvântul „monarhie”). Monarhienii dinamici au insistat asupra faptului că Isus era un om, care la un anumit punct din viaţa sa (în mod normal identificat drept la botezul Său) a fost energizat şi împuternicit1 de Tatăl. Hristos, prin urmare, nu era Dumnezeu pe deplin, şi nici nu era Dumnezeu veşnic conform Monarhienilor Dinamici. Adiţional, Hristosul era doar un om de sălăşluire care a dus la un Hristos care era diferit de umanitate doar în grad, precum şi credincioşilor li se dă un anumit grad de sălăşluire a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

 

 

La Sinodul din Antiohia din 268 d. Hr., Părinţii Bisericeşti au recunoscut că monarhianismul dinamic a păstrat o unicitate a lui Dumnezeu, a făcut aceasta cu costul divinităţii lui Hristos. De fapt, evanghelia conform monarhienilor dinamici ar fi fost omul devenind Dumnezeu, mai degrabă decât Dumnezeu devenind om. Prin urmare, Paul de Samosata şi teologia sa a fost condamnată şi divinitatea deplină a lui Hristos a fost afirmată. Biserica a fost incapabilă să tolereze învăţătura despre Hristos ca un om simplu sau de rând, care era doar locuit de o putere spirituală şi eventual a răspuns cu formularea Trinitariană a Dumnezeirii.