Moșii de iarnă sau Pomenirea Morților este o rânduială a Bisericii Ortodoxe Române în care se face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Aceasta sâmbătă mai este cunoscută în popor și sub denumirea "Moșii de iarnă".

   Rânduiala sau ritualul bisericii prevede ca în fiecare biserică să se oficieze Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți.

   Cine poate fi pomenit?

   Se pot pomeni toți cei care au murit nedespărțiți de Biserică. Nu pot fi pomeniți cei care au murit în dispreț cunoscut față de Dumnezeu. Precizăm că orice slujbă a Bisericii se săvârșește numai pentru cei care sunt membri ai ei. De aceea nu pot fi pomeniți nici copii morți nebotezați, pentru că ei nu sunt membri ai Bisericii.

   Moșii de iarnă

   În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morților, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoșata Judecată și A doua venire a lui Iisus Hristos.

   Simion Florea Marian menționa în lucrarea "Trilogia vieții", că pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvantul "moși" vine de la "strămoși", și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul "moși" sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: "Moșii de primăvară" (de Măcinici), "Moșii de vară" (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), "Moșii de toamnă" (în prima sâmbătă din luna noiembrie), "Moșii de iarnă" (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

   Sâmbăta, zi de pomenire a celor adormiți

  Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită și ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără sfârșit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, considerată simbolic a fi eternă.

   Tradiţii şi obiceiuri

   In popor exista credinta ca, in aceasta zi, sufletele mortilor coboara pe pamant, de aceea se da de pomana mancare gatita, din care se cere ca macar un singur fel sa fie fierbinte, deoarece se crede ca cei decedati se hranesc din aburii fierturilor, in asa fel incat sa le ajunga pentru un intreg an.

  Pentru aceasta zi, dupa obiceiurile zonei in care traiesc, gospodinele pregatesc coliva si colaci, piftie, sarmale, ciorba, placinte, fructe si vin, nu sucuri sau bere, si desigur lumanari aprinse. Anul acesta, pe langa bucatele traditionale, crestinii vor imparti, de pomana, si sfintisori sau mucenici, unsi din belsug cu miere de albine si tavaliti prin nuca pisata.

   Unii credinciosi nu respecta traditia intocmai si dau de pomana ceea ce i-a placut decedatului mai mult sa manance si sa bea, pe cand vietuia pe pamant, crezand ca in felul acesta sa va bucura mai mult de pomana.

   Farfuriile cu mancare gatita care se dau de pomana trebuie sa aiba si tacamuri, lingura si furculita, pentru ca mortii sa aiba cu ce servi bunatatile gatite pentru pomenirea lor si paharul cu vin alaturi. Cand impart vasele pline cu mancare, credinciosii trebuie sa spuna "Cine da lui isi da".

   Credinciosii care mrg la biserica duc de pomana coliva, colaci si fructe care, dupa ce sunt sfintite de preoti, se dau de pomana, intotdeauna cu o lumanare aprinsa.

   Persoanele care primesc pomana de sufletul mortilor trebuie sa spuna "bogdaproste", cuvant care provine din slava veche, "Bogda prostit", si care inseamna Domnul sa-i ierte (pe mortii tai).

   Credinciosii care merg la mormintele rudelor decedate trebuie sa aprinda, obligatoriu, doua lumanari deoarece se crede ca la flacara lor se incalzesc sufletele mortilor.

   Trebuie spus ca, dupa Mosii de iarna si duminica Infricosatoarei Judecati, urmeaza o saptamana, numita saptamana alba sau a branzei, cand este permis consumul de lapte, branza si oua.