Într-o zonă calcaroasă, în anul 1996, în peştera de la Roşcani, câţiva oameni şi-au găsit adăpost. Veniseră aici pentru a-l urma pe învăţătorul lor, Francisc Maitreya, şi pentru credinţa întemeiată de acesta, “Nouă învăţătura”. Şi-au părăsit familiile şi au renunţat la viaţa lumească pentru a trăi în post şi rugăciune, aşa cum le cere mentorul lor. Au primit înţelegere din partea autorităţilor locale şi a Direcţiei Silvice Deva şi, într-un timp scurt, au ridicat un schit, pe care l-au numit “Schitul luminii şi iubirii”. Iar ei, pustnicii din peşteră de la Roşcani, s-au autointitulat “Creştinii noii ere” sau “Fiii luminii”.

Nouă învăţătură, credinţa îmbrăţişată de “fiii luminii” din peşteră de la Roşcani, a stârnit, pe de-o parte, valuri de protest şi de neîncredere din partea sătenilor de aici, iar pe de altă parte, a atras adepţi şi discipoli de pretutindeni, din ţară şi din străinătate. Credinţa este un amestec cel puţin ciudat între ortodoxism îmbinat cu cutume din religiile orientale, hinduism şi budism. Adepţii lui Maitreya fac cruce că ortodocşii, îi slăvesc pe Iisus Hristos şi pe Maica Domnului, dar cred în reîncarnare, fac exerciţii de yoga şi meditaţii.

Pustnicii din peşteră de la Roşcani nu mănâncă deloc carne şi, de cele mai multe ori, nici ouă, lapte şi brânză. Locul de rugăciune, altarul din peşteră, unde n-ai voie să intri încălţat, este o încăpere mică, circulară, tapisata cu stofa roşie. Simbolurile credinţei “Noii învăţături” sunt aplicate pe unul din pereţii altarului: o cruce din lemn, o candelă, trei imagini reprezentând calea iniţiată de învăţător şi fotografia acestuia, în timpul unei meditaţii. Atât drumul până la altar, cât şi locul de rugăciuni sunt luminate feeric de lumânări.