Celor prezenti in timpul slujbei la biserica li se impart lumanari aprinse [uneori insotite de o batista, o panza alba sau un prosop, precum si un covrig, un mar sau un colacel etc.]. Cei ce primesc aceste daruri sunt datori sa spuna “Dumnezeu sa-l ierte” sau “Bogdproste!” [cuvant slav, care in traducere inseamna tot "Dumnezeu sa-l ierte!"].
Aceste formule inlocuiesc pe cea obisnuita de “multumesc”, care nu se foloseste in asemenea ocazii.
La sfarsitul slujbei, membrii familiei si ceilalti credinciosi saruta icoana aflata pe pieptul mortului, iar cei mai apropiati, mana ori fata mortului. Gestul acesta reprezinta semnul iertarii si al impacarii, prin care ne luam ramas bun de la cel care pleaca.
Practica de a lipi pe crucea din mana mortului o moneda trebuie evitata, fiind este considerata un gest pagan.

Cand preotul citeste rugaciunea de dezlegare, unii credinciosi, nefiind atenti la sensul cuvintelor, se reped sa dezlege panglica cu care sunt legate picioarele mortului. Si gestul acesta trebuie evitat, ridicarea piedicii urmand sa se petreaca, nu in biserica, ci la cimitir, pe marginea gropii.

Preotul, de fapt, se roaga astfel: “Dezleaga, Doamne, pe adormitul robul Tau [aici ii spune numele] de pacatul sufletesc si trupesc”, iar a doua rugaciune: “Si-i iarta lui toate cate a pacatuit cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul, dezlegandu-l si de legatura pusa in orice chip asupra lui, cu care el insusi din manie sau din alta pricina s-a legat pe sine…”.
Deci este limpede ca preotul nu se roaga pentru dezlegarea piedicii de la picioare, ci pentru dezlegarea pacatelor.

Coliva, vinul, colacul si capetele se vor aduce in biserica, unde raman pe parcursul slujbiei inmormantarii. In coliva, colac si in capete se aprind lumanari, ele arzand tot timpul slujbei.

Coroanele si pomul raman la usa bisericii.
Barbatii vor intra in locasul sfintei biserici cu capul descoperit.
La capataiul celui decedat se asaza unul sau doua sfesnice, in care cei prezenti aprind lumanari.