Biserica Reformata Zalau
descriere
Istoria bisericii reformate din Zalău începe undeva în secolele XII-XIII. Iniţial a fost biserică catolică, mai târziu transformându-se în reformată. Oraşul şi biserica au fost afectate deopotrivă de dese treceri de trupe militare. În 1703 a oraşul a fost jefuit şi incendiat de trupele imperiale în timp ce se retrăgeau dinspre Simleul Silvaliei. În 1712 biserica este reconstruită din temelii păstrându-se doar altarul. Ca urmare a creşterii numărului de enoriaşi, în 1780 i s-a adăugat o nava laterală, în 1794 este demolat şi turnul, construindu-se unul nou de 38 m, finalizat în 1797, iar în 1885 i se adaugă şi corul. Biserica este închisă în 1903, fiind considerată periculoasă.
În 1904 este demolată nava, păstrându-se turnul. În toamna anului 1906 se ţine prima slujbă în noua biserică de 1500 de locuri, având trei nave de aceeaşi mărime şi un cor care urmăreşte toată circumferinţa ei. Orga plasată în partea vestică a fost construită de Országh Sánor în 1906. Orologiul din turn, montat cam în aceeaşi perioadă, mai funcţionează şi astăzi. Pe peretele interior se remarcă stema oraşului fiind flancată de blazoanele familiilor Kis şi Sarak, respectiv Száva şi Bikfavi. Aceste familii au avut probabil un rol esenţial în reconstrucţia bisericii în secolul XVIII.