Montanismul, cunoscut şi ca Erezia Catafrigiană şi Noua Profeţie, a fost o mişcare eretică întemeiată de profetul Montanus care a apărut în Biserica Creştină din Frigia, Asia Mică, în secolul al II-lea. Ulterior s-a extins şi spre Vest, în principal în Cartagina, sub îndrumarea lui Tertullian, în secolul al III-lea. Era aproape dispărut în secolele al V-lea şi al VI-lea, cu toate că unele dovezi arată că supravieţuia undeva prin secolul al IX-lea.

 

Montanismul şi Montanus  - Montanismul, cunoscut şi ca Erezia Catafrigiană şi Noua Profeţie, a fost o mişcare eretică întemeiată de profetul Montanus care a apărut în Biserica Creştină din Frigia, Asia Mică, în secolul al II-lea. Ulterior s-a extins şi spre Vest, în principal în Cartagina, sub îndrumarea lui Tertullian, în secolul al III-lea. Era aproape dispărut în secolele al V-lea şi al VI-lea, cu toate că unele dovezi arată că supravieţuia undeva prin secolul al IX-lea.

 

Montanismul - Informaţii generale - Montanismul a fost o mişcare creştină apocaliptică care a apărut în secolul al doilea. Şi-a luat numele de la Montanus, un frigian care, la scurt timp după botezul lui ca şi creştin (156 sau 172 AD), susţinea că a primit o revelaţie de la Sfântul Duh pentru a face ceea ce el, ca profet reprezentativ al Duhului, ar fi condus biserica creştină spre stadiul ei final.

 

Neo-montanismul - [1901-prezent] - Istoria penticostală recentă şi rădăcinile - În lumea vestică, penticostalismul îşi are în general rădăcinile în învăţăturile şi faptele lui Edward Irving, un prelat prezbiter din Scoţia, la începutul anilor 1800. După studierea Cărţii Faptelor Apostolilor, el a început să predice că ceea ce biserica timpurie a trăit trebuia să fie normativ pentru biserica din zilele sale. El a fost excomunicat din Biserica Prezbiteriană din cauza doctrinelor sale cristologice eretice. (Strachan, George, The Pentecostal Theology of Edward Irving – Teologia penticostală a lui Edward Irwing.