Alfonso Castaldi (n. 23 aprilie, 1874 Maddalone, Italia - d. 6 august 1942, Bucuresti) a fost un compozitor, dirijor si profesor de muzica roman de origine italiana, stabilit in Romania la varsta de 20 de ani.

A inceput studiile muzicale la Maddalone (1879-1883) cu Michele Serino (teorie-solfegiu) si Luigi Picillo (teorie-solfegiu, armonie), si le-a cotinuat la Conservatorul din Napoli (1883-1889) cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea si Umberto Giordano (contrapunct, fuga, compozitie).

A fost profesor particular de mandolina, chitara, vioara si teorie muzicala la Galati (1896-1901) continuand ca profesor de orchestra (1904-1905), de armonie, contrapunct, compozitie si orchestratie la Conservatorul din Bucuresti (1905-1940).

In 1914 a fondat orchestra Tinerimea simfonica din Bucuresti.

Intre 1925 si 1929 a fost inspector al muzicii in Ministerul Artelor.

In afara de prelucrari dupa autori preclasici, a compus doua simfonii, schita simfonica „Tarantella” (1904), poeme simfonice („Talatta”, 1906; „Marsyas”, 1907), muzica de camera. Are realizari si in domeniul muzicii vocale (coruri, cantece, etc.). Creatia sa muzicala, caracterizata prin pragmatism si mestesug artistic, se resimte de influenta impresionismului. Deosebit de importanta a fost activitatea sa pedagogica in domeniul predarii armoniei si contrapunctului, fiind profesorul multor compozitori si dirijori romani, printre care George Georgescu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Alessandrescu.

A fost si un talentat de artist plastic, pictand portrete si peisaje. A facut parte din cercul de artisti plastici de seama ai vremii sale: Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Fritz Storck, Paul Verona, Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Alexandru Szathmary, Iosif Iser si Oscar Han.Este inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti.